Tu ești monah

Și mi-a povestit că s-a văzut deodată în mijlocul unui câmp verde, imens. Și a mers pe acel câmp, neștiind unde merge, până când i-a fost închisă calea de o groapă uriașă. În ea, printre noroi și bulgări de pământ, erau aruncate în dezordine multe chivoturi bisericești, analoage și rame pentru icoane. Tot acolo se aflau și mese stricate, și scaune rupte, și niște dulapuri. Uitându-se cu atenție, monahul a început cu groază să recunoască lucrurile făcute de propriile lui mâini. Tremurând, privea de sus toate acele roade ale vieții lui mănăstirești. Și deodată a simțit că alături de el stătea cineva. A ridicat ochii și a văzut-o pe Maica Domnului, care se uitat tot cu tristețe la acele osteneli de mulți ani ale călugărului.
    Apoi Ea a grăit:
    -Tu ești monah, noi așteptăm de la tine ceea ce e mai important: pocăință și rugăciuni... Iar tu ai făcut numai aceste lucruri...

Arhimandritul Tihon - Nesfinții Sfinți și alte povestiri