Fiinta omeneasca

Stiinta contemporana confirma treptat lucrul in care Biserica crede de la inceput. In momentul cand se zamisleste o fiinta omeneasca vie, in ea este deja toata deplinatatea umanitatii. Ea este deja om. Se poate spune ca intruparea s-a savarsit in acea clipa cand Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria intruparea lui Hristos, si ea i-a raspuns: iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau (Lc. 1,38). Atunci a fost deja realizata toata deplinatatea intruparii. Acelasi lucru se intampla si in casatorie. In procesul formarii copilului in pantecele mamei, el poate sa perceapa nu numai ce se intampla cu ea, ci si ce se intampla in jurul ei. La el ajung sunetele, vibratiile aerului, el devine prin mama sa parte a mediului inconjurator. De aceea, povatuitorii bisericesti o sfatuiesc pe mama sa se roage nu de forma, nu numai sa rosteasca rugaciunile, ci sa comunice cu Dumnezeu, sa-I impartaseasca toata bucuria sa, tot fiorul sau, sa-L lase pe Dumnezeu sa lucreze in ea. Ea se poate ruga cu voce tare, fiindca sunetul rugaciunii acesteia ajunge, intr-un mod de neinteles pentru noi, la produsul de conceptie, la copilul care se formeaza treptat. Daca rugaciunea este rostita cu evlavie, lin, atent, copilul participa deja la taina rugaciunii mamei. Acest lucru e uimitor! Iar cand copilul se naste, trebuie neaparat sa se continue rugaciunea asupra lui, asupra leaganului, sa i se cante cantari bisericesti, sa se faca rugaciune cu cuvintele bisericesti atunci cand el inca nu intelege cuvintele, dar prin sunetul glasului poate sa perceapa deja dispozitia sufleteasca rugatoare a parintilor, iar prin aceasta poate sa prinda viata fata de sfera rugaciunii, fata de sfera impartasirii de Dumnezeu. (Mitropolitul Antonie al Surojului)

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici