In vremea rugaciunii

Atentie! Cititorii sunt sfatuiti sa nu uite ca pasajul de mai jos reprezinta sfatul unui diavol catre un altul si nu trebuie luat drept adevarat.

Coleridge pe nume, scria undeva ca nu cu "murmurul buzelor si aplecarea genunchilor" se ruga el, ci pur si simplu isi "aduna spiritul in matca iubirii" si se lasa purtat de "simtamantul adorarii". Este exact genul de rugaciune de care avem neoie; si dat fiind ca din afara arata intocmai ca rugaciunea tacuta, asa cum o practica cei ce au inaintat considerabil pe terenul Dusmanului, pacientii descurcareti si lenesi vor cadea in plasa vreme indelungata. De-ar fi numai si faptul ca astfel ajung sa socoteasca cu totul neimportanta pozitia corpului in vremea rugaciunii; caci uita mereu un lucru, pe care tu trebuie sa ti-l amintesti necontenit, anume ca ei sunt animale si ca tot ce se intampla corpului lor are directa influenta asupra sufletului. Ciudat cum in imaginatia muritorilor noi suntem cei care le bagam in cap tot felul de lucruri: in realitate, noi cel mai bine lucram ferindu-le mintea de prea multe idei.

Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar - C.S. Lewis