duminică, 25 noiembrie 2012

Ateist de prima mana

Atentie! Cititorii sunt sfatuiti sa nu uite ca pasajul de mai jos reprezinta sfatul unui diavol catre un altul si nu trebuie luat drept adevarat.

Aveam odata un pacient, ateist de prima mana, care obisnuia sa citeasca la British Museum. Intr-o zi, pe cand citea, am vazut cum un firicel de gand incepuse s-o ia razna in capul lui. Dusmanul, fireste, i s-a infiintat imediat langa ureche. Intr-o clipita am vazut cum munca mea de douazeci de ani incepe sa se clatine. Daca din zapaceala m-as fi apucat sa-mi apar cauza cu argumente, as fi fost pierdut. Dar n-am fost asa prost. Am intervenit de indata acolo unde stiu ca sunt ascultat si i-am sugerat omului ca venise vremea pranzului. Dusmanul, presupun, i-a sugerat contrariul (stii bine ca oricat ai trage cu urechea, nu poti nici de-al naibii sa auzi ce spune El!) - cum ca ce facea el atunci era mai important ca pranzul. Cel putin ma gandesc ca asa ceva trebuie sa-i fi spus, fiindca atunci cand eu am propus: "Ei da. De fapt, mult prea important ca sa-i dai de cap la sfarsitul studiului de dimineata", pacientul s-a luminat la fata; iar pe cand adaugam: "Mai bine te intorci cu forte proaspete dupa pranz", era deja in drum spre usa. Odata ajuns in strada, batalia era castigata. I-am aratat un baiat cu ziare care anunta foaia de pranz, apoi autobuzul 73 care-i trecea prin fata, si, inainte sa ajunga la scari, ii insurubasem adanc in cap convingerea ca, indiferent ce idei ciudate i-ar trece prin minte omului cand se afla singur cu cartile sale, o doza sanatoasa de "viata adevarata" (prin care intelegea autobuzul si baiatul cu ziare) era de ajuns sa-i arate ca "astfel de lucruri" pur si simplu nu se sustin. Stia ca scapase ca prin urechile acului, si peste ani ii placea sa vorbeasca despre acel "instinct nedefinit al palpabilului care ne salveaza in ultimul moment de aberatiile logicii abstracte". Acum e bine mersi in casa Tatalui Nostru.

Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar - C.S. Lewis

Niciun comentariu: