Porunca Scripturii

In enciclopedicele Bisericii Romane contemporane, Eugen a vazut cele mai clare semne de "reevaluare" a valorilor crestine in directia hiliasmului secular. El cita apelul Papei Ioan al XXIII-lea catre crestinii ortodocsi de a asculta de "spiritul vremurilor" si afirmatia sa demna de subliniat ca "glasul vremurilor este glasul lui Dumnezeu", relatand cum Papa isi batea joc de ideea ca sfarsitul lumii ar putea fi aproape si cum, dimpotriva, expunea doctrina unei iminente "noi ordini in relatiile umane".
In contrast cu porunca Scripturii de a nu iubi lumea (1 In. 2, 15), Eugene cita civintele Papei Paul al VI-lea: "Sa iubim vremea noastra, civilizatia noastra, tehnica si arta noastra, sportul nostru, lumea noastra". Asa cum simtamantul optimismului universal este o forma denaturata a adevaratei iubiri crestine, tot asa si conceptul de unitate al "noului crestinism" este o forma exteriorizata a unitatii duhovnicesti si launtrice a credinciosilor despre care a vorbit Hristos. Papa Ioan al XXIII-lea se bucura de ceea ce numea "umanitatea stimei si a respectului pentru Biserica Catolica ce-i insufleteste pe cei ce practica religii necrestine". In lumina acestei afirmatii Eugene a concluzionat: "Daca, asa cum proclama Roma, omenirea va ajunge la o armonie religioasa vazuta aici, pe pamant, neindoielnic ea va cuprinde nu o credinta crestina comuna, ci un fel de intelegere intemeiata pe toleranta si stima."

Ieromonahul Damaschin - Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose