Donatia lui Constantin si Decretele

In uneltirile sale impotriva domnitorilor apuseni papalitatea a folosit un document fals, alcatuit in cancelaria papala, asa-numita Donatie a lui Constantin, in care Sfantul Constantin Imparatul (307-377), Cel Intocmai cu Apostolii, ar fi donat, chipurile, cetatea Romei si intregul imperiu apusean Episcopului Romei, Silvestru I (314-335). Atat Donatia lui Constantin cat si Decretele Pseudo-Isidoriene, care erau in cea mai mare masura niste falsuri, au fost facute sper a intari autoritatea papala. Se sustinea ca Donatia lui Constantin, scrisa probabil pe la mijlocul veacului al VIII-lea, ar fi de la inceputul veacului al IV-lea. Lucrarea descrie convertirea lui Constantin, botezul si minunata tamaduire de lepra facuta de Papa Silvestru I. Se spune ca, in semn de recunostinta, Constantin i-a dat Papei si urmasilor lui palatul imparatesc din Roma si cetatea Romei cu toate provinciile, districtele si cetatile Italiei si ale tinuturilor apusene. Cam prin anii 847-852, in regiunea din jurul orasului Rheims au aparut Decretele lui Isidor din Sevilla (cunoscute si ca Decretele Pseudo-Isidoriene), in care se afirma ca ar fi compilate de catre un oarecare Isidor Mercator. Se spunea ca documentul ar fi, chipurile, o culegere de hotarari ale sinoadelor si ale Papilor, de la Sfantul Climent Romanul (88-97) pana in veacul al optulea. El acorda intreaga autoritate lumeasca si bisericeasca Papilor Romei. Unele materiale erau autentice, dar cea mai mare parte erau contrafacute. Decretele ii arata pe Papi pretinzand autoritatea suprema inca de la inceput, ingaduind tuturor episcopilor sa faca apel direct la Roma. [...] Astfel, sprijinindu-se pe aceste documente, Papa Nicolae cauta sa ia de la Imparatul bizantin intreaga Italie de Sud, Sicilia si intreaga Peninsula Balcanica, dimpreuna cu toate tinuturile slave care abia incepusera a primi credinta crestina de la Constantinopol.

Stalpii Ortodoxiei - Traducere de Constantin Fagetan