Nasterea Domnului

Ne aflam de altfel inaintea sarbatorii Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, care nu inseamna [..] o comemorare a unui eveniment petrecut acum 2007 ani, ci o retraire a prezentei lui Dumnezeu in mijlocul nostru in masura in care noi ne deschidem lucrarii Sale celei mantuitoare. Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, acest eveniment care a uimit cerul si pamantul, considerat de Sfintii Parinti ca fiind cel mai important, pentru ca nu invierea uimea lumea lui Dumnezeu, pentru ca a inviat la Dumnezeu, a face din mort, viu, este mai mult decat firesc, dar ca Dumnezeu sa se micsoreze, sa ia trup de om, aici deja parca, lucrurile stau altcumva, sub semnul mirarii, al uimirii. Cel ce S-a intrupat este Cuvantul lui Dumnezeu. Inaintea oricarei existente, oricarui inceput, S-a aflat Cuvantul, Cuvantul lui Dumnezeu, care se afla in ratiunea suprema a Preasfintei Treimi. Cuvantul despre care Sfantul Ioan Teologul a spus ca era de la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul si nimic din cate s-au facut nu s-au facut ci toate prinr-Insul s-au facut. Inceputul, cel divin, Cuvantul Dumnezeiesc, la plinirea vremii, a intrat in istorie, a luat trup de om, S-a facut noua, fara de pacat, a venit sa ne graiasca in limbaj omenesc, sa ne faca sa intelegem in chip desavarsit, cine suntem, incotro ne indreptam si care este sensul existentei noastre.

Conferinta Pr Amfilohie de la Diaconesti - Cluj Napoca 10.12.2007 "Criteriile mantuirii in Biserica Ortodoxa"