miercuri, 9 iulie 2008

Desfintarea postului?

Parintele Serafim a scris si impotriva incercarilor de a cobora standardelor Bisericii, atunci cand reformisti ortodocsi s-au adunat in 1971 pentru a pregati un "al optulea Sinod Ecumenic". Evident, acest sinod trebuia sa faca pentru Ortodoxie ceea ce facuse Conciliul II Vatican pentru Romano-Catolicism cu sase ani in urma. Unul dintre rapoartele aflate pe agenda de lucru, intitulat "Revizuirea prescriptilor bisericesti privitoare la post in conformitate cu nevoile epocii noastre", propunea ca, intrucat majoritatea credinciosilor ortodocsi nu mai tin in intregime postul ortodox, acesta sa fie facut mai usor, pe potriva lor, "spre a se evita problemele de constiinta create de incalcarea asprelor prescriptii bisericesti".
"O astfel de abordare", scria Parintele Serafim, "este total neortodoxa si constituie o imitare vadita si grosolana a spiritului Reformei din Biserica latina care a dus, in final, la desfintarea totala a postului. Randuiala ortodoxa a postului nu are scopul de a evita problemele de constiinta, ci mai curand de a-i chema pe credinciosi catre un nivel de viata crestina mai anevoioasa, plina de insuflare si smerenie; daca ei nu reusesc sa se ridice la inaltimea cerintelor, pot macar sa vada cat de departe este viata lor de dreptarul, de norma care ramane intotdeauna la fel. Ideea papistasa, intemeiata pe coruptul principiu modern al autosatisfactiei spirituale, este aceea de a da "dispense" speciale de la canon (idee ce a patruns deja si in anumite jurisdictii ortodoxe), sau de a schimba canonul insusi, astfel incat credinciosul sa-l poata implini cu usurinta, dobandind astfel simtamantul satisfactiei spirituale de a se fi "supus legii". Este exact diferenta dintre vames si fariseu: omul ortodox se simte mereu pacatos, neajungand sa implineasca inaltele cerinte ale Bisericii (in duh, nu in litera), pe cand omul modern vrea sa se simta indreptatit, fara nici o mustrare de constiinta fiindca nu reuseste sa atinga cerintele Bisericii.
Astfel, Parintele Serafim a vazut ca remediul apatiei nu este reviziurea dreptarului vietii si al practicii ortodoxe, ci infatisarea intregii Traditii ortodoxe ca tel catre care sa tinda oamenii. "Noi, ultimii crestini", scria el, "suntem departe de viata normala a evlaviei ortodoxe; de aceea trebuie sa ne straduim inca si mai mult spre a ne intoarce la acea viata normala! Dar cat de plina de insuflare este calea catre ea!" Iar altundeva scria ca "predania fireasca a Ortodoxiei" se poate face "intr-o parohie normala, daca preotul are o mentalitate de moda veche, arzand pentru Ortodoxie si este asa de doritor de mantuirea turmei sale, incat sa nu le scuza pastoritilor pacatele si deprinderile lumesti, ci sa-i indemne merem catre o viataduhovniceasca mai inalta.

Ieromonahul Damaschin - Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose

Niciun comentariu: