Infrunta

desi poate parea ca fuge de lume, crestinul, mai curand decat omul lumesc, este cu adevarat realist, deoarece numai el da piept cu existenta ca atare:"Durerea, suferinta si moartea, inseparabile de viata, sunt, teoretic vorbind, acceptate si de catre oamenii lumesti, desi, practic, ei fac tot ce le sta in puteri pentru a le anula sau cel putin a le atenua si a uita de ele, impunandu-si sa priveasca partea buna a lucrurilor, crestinul le accepta, si chiar le primeste cu bucurie, pentru ca stie ca fara asemenea incercari nu se poate vorbi de vreo inaintare in viata duhovniceasca... Lumea terbuie infruntata; dar in Hristos noi cunoastem o putere care ne innobileaza sa infruntam si sa biruim lumea"

Ieromonahul Damaschin - Viata si lucrarile Parintelui Serafim Rose